Document précédent Document suivant
Antoine Mattei

Citer ce document : Gherardi, Eugène, Antoine Mattei, Médiathèque Culturelle de la Corse et des Corses, consulté le 19 avril 2024, https://m3c.universita.corsica/s/fr/item/1771

Signaler une erreur ?
Titre : Antoine Mattei
Description : Capicursinu di vechju ceppu, Antoine Mattei ampara à leghje è à scrive cù u ziu paternu, Ghjiseppu Mattei, prete in u so paese di Cagnanu. Giuvanottu astutu, Antoine Mattei face prima da maestru di scola, poi parte pè issi cullegii di Bastia è d’Aiacciu duv’ellu si chjappa u bascigliè in u 1839. Appassiunatu da a medicina, franca u mare è face i so studii in Montpellier, poi in Parigi duv’ellu diventa medicu in u 1846. L’annu stessu, senza aspettà, si ne volta in Corsica  à fà u medicu legista di u tribunale di Bastia, direttore di u serviziu di a maternità di l’ospidale di Bastia, poi ispettore di a stazione termale di Petrapola, in Fiumorbu. In u 1855, si ne volta in Parigi duv’ellu apre una clinica, dà corsi à a facultà di medicina, scrive libri di medicina, è si vince una nomina di tercanu di a gineculugia. L’omu hè riccu. Per parte, i so soldi i spende à custituì una cullezzione di libri, ducumenti, ritratti è disegni chì anu una lea cù a Corsica. Issa cullezzione ne ferà donu à a Biblioteca di Bastia, duv’ella ci hè sempre d’altronde. U duttore Mattei ùn hè di quelli chì si scordanu di a filetta. Hà scrittu ancu robba corsa ind’è parechji giurnali di issa seconda metà di u XIXu seculu. In u 1867, fece publicà una racolta di Pruverbj, Detti e Massime Corse. Issu librettu u dedicò à u principe Louis-Lucien Bonaparte. Persunagiu di altu sapè, forse più dottu di u ceppu Bonaparte, u principe Louis-Lucien  (Thorngrowe, Inghilterra, 1891 – Fano, Italia, 1891), figliolu di Lucien, fratellu di Napulione I,  fù numinatu senatore in u 1852. Ma più chè a pulitica u so impegnu l’avezzerà à frazà tempu è danari in a ricerca linguistica duve ellu fece da veru tercanu. A maiò parte di e so publicazioni funu editate in Londra à contu di autore è ùn funu cumercializate. L’interessu di Louis-Lucien era vivu per a roba dialettale, masimu per e lingue parlate in e spondi uccidentale di u Terraniu chì pare chì ellu ne fussi statu tandu unu di i spezialisti maiò. Da u 1858 à u 1885 sò più di sessanta librucci à esce cù nome è casata soia. Dialettologu di prima trinca, fece publicà  note, osservazioni, rimarche. In cerca di l’originalità più strane, di i particularisimi linguistichi, purghjendu e spiecazioni più fantastache, u duttore Antoine Mattei guasta e trenta pagine di l’introitu. In l’idioma isulanu ci cernigliuleghja l’impronte di u Celticu, di l’Inglese, di u Germaniu, di u grecu è di u truscu. Bonaparte li invia una risposta per iscrittu induve ellu accenna e so ipotesi. Nasce tandu un chjama è rispondi epistolare tra i dui Corsi. U principe torna à risponde à u medicu cù un articulone esciutu in u 1877.  Al di là di l’azzuffu tra circatori chì spessu capita, fora di u rimprovaru chì ellu si pò fà à Mattei tocca à dì chì u so impegnu hè statu altru. Mattei, medicu attalentatu, bunapartista, Pariginu da u so impiecu, fece a scelta di truncà u ligame tra dialettu corsu è lingua taliana chì elli avianu curatu tantu quelli di u cenaculu di i burghesi bastiacci à l’ingiru di Salvatore Viale (1787-1861). In modu cuscente o nò Mattei opereghja a scelta di a Francia andendu si cusì ver di l’individuazione di u Corsu  è fendu una croce nantu à l’egemunia di u tuscanu. Niccolò Tommaseo (1802-1874) apostule di u panitalianisimu vene, è d’altronde hè logica, criticatu in un articulu di Mattei publicatu u primu ghjennaghju di u 1866 in u giurnale L’Avenir de la Corse stampatu in Parigi : « Pendant que dans notre siècle, dit-il, les peuples plus éclairés du vieux Monde se font une gloire de montrer par écrit le dialecte de leurs premiers aïeux, nous ne devons pas rougir d’écrire le nôtre, sachant surtout que Tommaseo, comme tant d’autres étrangers, en voulant l’écrire autrement qu’il n’est parlé, l’ont dénaturé souvent [...] car le dialecte est le plus ancien et le plus solide de nos documents historiques ».   Riferenze bibliugrafiche: Pruverbj, detti e massime corse. Proverbes, locutions et maximes de la Corse précédés d’une étude sur le Dialecte de cette île, Paris, Maisonneuve, 1867. BONAPARTE Louis-Lucien, Remarques sur les Dialectes de la Corse et sur l’origine basque de plusieurs noms locaux de cette île, ou Observations sur l’article linguistique qui a paru dans le deuxième numéro des Annales de la Corse, publié par M. le D. A. Mattei, Paris, Honoré Champion, 1877. Louis-Lucien Bonaparte, Nouvelles observations sur les Dialectes de la Corse, ou réplique à la réponse du D. A. Mattei, à mes premières observations sur ces dialectes, Paris, Honoré Champion, 1877. 
Discipline : Littératures
Créateur : Gherardi, Eugène
Date : 1817
Langue : Corse
Licence : Cette œuvre est mise à disposition selon les termes de la Licence Creative Commons Attribution - Pas d'Utilisation Commerciale - Pas de Modification 4.0 International, à la condition expresse de citer l’institution de conservation et l'identifiant de la ressource comme suit : « Médiathèque Culturelle de la Corse, [identifiant de la ressource] ».

Ajouter un commentaire

J’accepte les conditions d’utilisation et j’accepte de publier ma contribution sous licence CC BY-SA.

Commentaire

Aucun commentaire pour le moment ! Soyez le premier à en ajouter un !